Aud cântând America

Antologia realizată de Margareta Sterian conturează o imagine a Americii, văzută prin poezia ei. Unii dintre poeţii cei mai de
seamă ai Americii moderne se întâlnesc în aceste pagini, dând sens clar uneia dintre tradiţiile specifice ale acelui spaţiu de cultură—
tradiţia modernităţii. După trei secole în care chiar şi poeţii cei mai respectaţi ai Americii erau purtătorii influenţelor aduse din Europa,
America începea să îşi plătească datoriile faţă de poezia de dincoace de Ocean. În 1842, Emerson ţinuse faimoasa lui prelegere,
Cărturarul american, pe care istoriile culturii o numesc, pe drept, Declaraţia de independenţă culturală a Americii. Şi cea dintâi operă care
răspundea chemării emersoniene, cartea lui Whitman, era una care asculta cum cântă America. Înţelegând în chip exemplar glasul
fiecăruia din marii poeţi de peste Atlantic, multora dintre ei dându-le pentru întâia oară straiul limbii române, Margareta Sterian a
desluşit foarte exact acest cântec al poeziei americane moderne.
Prin intermediul Antologiei sale, ea a dăruit cititorilor români o imagine a culturii poetice a unei ţări căreia, de la Whitman şi
Emily Dickinson, de la Pound şi T.S. Eliot până la poezia de astăzi, literatura lumii îi datorează atât de mult. E un dar pentru care se
cuvine să-i mulţumim cu aceeaşi recunoştinţă ca şi pentru pictura ei